Închipuiţi-vă o ţară în care anul trecut mai mult de 100 000 de oameni au murit împuşcaţi sau au fost răniţi prin împuşcare. Intuitiv aţi zice că mă refer probabil la Irak sau Afghanistan, poate Somalia, însă vă înşelaţi : mă refer la Statele Unite, unde în 2005 (adică ultimul an pentru care CDCP are date complete) au murit din cauza rănilor prin împuşcare mai bine de 30 000 de oameni.

În lumea occidentală motociclismul este un hobby scump, şi asta nu numai pentru că jucăriile înalt-motorizate sunt scumpe, cât pentru faptul că asigurările pentru transportul cu acest tip de vehicul costă mult; şi ele costă mult pentru că îngrijirile medicale pentru populaţia care se transportă cu motocicleta costă şi ele mult, din pricina gravităţii importante a rănilor provocate în accidentele în care motocicleta este implicată, dar şi, pesemne, din cauza vitezei excesive spre care incită acest tip de vehicul.

Ei bine, mortalitatea în caz de accident de motocicletă este de 18 ori mai mică decât mortalitatea corespunzătoare rănirii prin împuşcare. Cine s-ar mira de faptul ăsta?

În SUA totuşi, adică acolo unde elitele politice şi economice consideră că merită să laşi să moară anual 40 000 de cetăţeni pentru a feri bugetul statului de datoriile împovărătoare caracteristice unui sistem public şi universal de sănătate, anual se pierd 2 miliarde dolari (americani) în costuri ale îngrijirii sănătăţii pentru cei 70 000 de răniţi prin împuşcare, în timp ce povara economică totală provocată naţiunii anual de cei aprox. 100 000 de decedaţi şi răniţi prin împuşcare se ridică la 100 de miliarde dolari. Din punctul de vedere al elitelor economice şi politice ale SUA, s-ar părea că moartea celor 30 000 de împuşcaţi anual e totuşi cumva utilă stratului subţire de profitori ai statu quo-ului, cât timp ea aduce nişte profituri vigurosei şi mai ales influentei industrii a producţiei şi vânzării acestor arme cetăţenilor, oricum, aduce nişte profituri în timp ce îngrijirea corespunzătoare şi astfel salvarea celor 40 000 de americani care mor anual din lipsa unor servicii medicale corespunzătoare, ea, n-ar aduce decât datorii; ori pentru un stat de mult timp falit la toate palierele structurii sale (federal, la nivel de stat al federaţiei şi municipal), sărăcit în ultimul deceniu şi de aventurismul inutil cu războaiele din Irak şi Afghanistan, o economie de bani pentru buget nu e de ignorat. O economie, dar nu oricare! În nici un caz una care ar saraci o franjă a clasei bogătaşilor, căci reglementarea dreptului de a poseda arme de foc ar reduce vânzările, iar cheltuielile de sănătate necesare salvării celor 40 000 de prăpădiţi care crapă anual ca-n lumea a treia, din lipsă de servicii medicale demne de o ţară avansată, s-ar traduce prin impozite mai mari pentru bogaţi.

Azi în SUA un individ a încercat să asasineze un politician democrat; victima se mai află între viaţă şi moarte la momentul când scriu aceste rânduri; în acelaşi atac au decedat alte 6 persoane, printre care un judecător federal, un copil de 9 ani, iar alte 18 persoane au fost rănite cu armă de foc. Pesemne toţi aceştia pot fi priviţi ca victime utile de către plutocraţi, dacă atacul n-ar viza totuşi spoiala de democraţie însăşi, cea cu care aceste elite obişnuiesc să se fălească adesea în exterior.

Aici un articol din the New England Journal of Medicine care demontează câteva mituri în legătura cu dreptul de posesie şi utilizare al armelor de foc. : "Ai dreptul legal să răspunzi oricui vine la uşa ta cu-n pistol". (din pledoaria avocatului lui Rodney Peairs, asasinul achitat al elevului Yoshihiro Hattori).

şi articolul wikipedia dedicat tânărului asasinat prosteşte şi amintit în articolul din NEJM.