Închipuiţi-vă o ţară în
care anul trecut mai mult de 100 000 de oameni au murit împuşcaţi sau
au fost răniţi prin împuşcare. Intuitiv aţi zice că
mă refer probabil la Irak sau Afghanistan, poate Somalia, însă
vă înşelaţi : mă refer la Statele Unite, unde în 2005
(adică ultimul an pentru care CDCP are date complete) au murit din cauza
rănilor prin împuşcare mai bine de 30 000 de oameni.
În lumea occidentală motociclismul este un
hobby scump, şi asta nu numai pentru că jucăriile
înalt-motorizate sunt scumpe, cât pentru faptul că asigurările pentru
transportul cu acest tip de vehicul costă mult; şi ele costă
mult pentru că îngrijirile medicale pentru populaţia care se
transportă cu motocicleta costă şi ele mult, din pricina
gravităţii importante a rănilor provocate în accidentele în care
motocicleta este implicată, dar şi, pesemne, din cauza vitezei
excesive spre care incită acest tip de vehicul.
Ei bine, mortalitatea în caz de accident de
motocicletă este de 18 ori mai mică decât mortalitatea
corespunzătoare rănirii prin împuşcare. Cine s-ar mira de faptul
ăsta?
În SUA totuşi, adică acolo unde
elitele politice şi economice consideră că merită să laşi să
moară anual 40 000 de cetăţeni pentru a feri bugetul
statului de datoriile împovărătoare caracteristice unui sistem public
şi universal de sănătate, anual se pierd 2 miliarde dolari
(americani) în costuri ale îngrijirii sănătăţii pentru cei
70 000 de răniţi prin împuşcare, în timp ce povara
economică totală provocată naţiunii anual de cei aprox. 100
000 de decedaţi şi răniţi prin împuşcare se
ridică la 100 de miliarde dolari. Din punctul de vedere al elitelor
economice şi politice ale SUA, s-ar părea că moartea celor 30
000 de împuşcaţi anual e totuşi cumva utilă stratului
subţire de profitori ai statu quo-ului, cât timp ea aduce nişte
profituri vigurosei şi mai ales influentei industrii a producţiei
şi vânzării acestor arme cetăţenilor, oricum, aduce
nişte profituri în timp ce îngrijirea corespunzătoare şi astfel
salvarea celor 40 000 de americani care mor anual din lipsa unor servicii
medicale corespunzătoare, ea, n-ar aduce decât datorii; ori pentru un stat
de mult timp falit la toate palierele structurii sale (federal, la nivel de
stat al federaţiei şi municipal), sărăcit în ultimul
deceniu şi de aventurismul inutil cu războaiele din Irak şi
Afghanistan, o economie de bani pentru buget nu e de ignorat. O economie, dar
nu oricare! În nici un caz una care ar saraci o franjă a clasei
bogătaşilor, căci reglementarea dreptului de a poseda arme de
foc ar reduce vânzările, iar cheltuielile de sănătate necesare
salvării celor 40 000 de prăpădiţi care crapă anual
ca-n lumea a treia, din lipsă de servicii medicale demne de o
ţară avansată, s-ar traduce prin impozite mai mari pentru
bogaţi.
Azi în SUA un individ a încercat să asasineze un politician democrat; victima se mai află între viaţă şi moarte la momentul când scriu aceste rânduri; în acelaşi atac au decedat alte 6 persoane, printre care un judecător federal, un copil de 9 ani, iar alte 18 persoane au fost rănite cu armă de foc. Pesemne toţi aceştia pot fi priviţi ca victime utile de către plutocraţi, dacă atacul n-ar viza totuşi spoiala de democraţie însăşi, cea cu care aceste elite obişnuiesc să se fălească adesea în exterior.
Aici un articol din the New England Journal of Medicine care demontează câteva mituri în legătura cu dreptul de posesie şi utilizare al armelor de foc. : "Ai dreptul legal să răspunzi oricui vine la uşa ta cu-n pistol". (din pledoaria avocatului lui Rodney Peairs, asasinul achitat al elevului Yoshihiro Hattori).
şi articolul
wikipedia dedicat tânărului asasinat prosteşte şi amintit în
articolul din NEJM.